Înzestrat astral cu o sete de cunoaștere nemărginita, visez cu ochii larg deschiși spre noi tărâmuri ce mi-ar putea capta toate simțurile într-o experiență unică. Țările Arabe s-au dovedit a fi îndeajuns de contrastante din punct de vedere cultural și social, pentru a-mi îmbogăți atât tezaurul imagistic cât și trăirile afective și spirituale.
Pornind la drum sub soarele orbitor, înconjurat de stânci cu aspect lunar, aveam să dau peste o colectivitate care cu credința în Allah, înțelepciune și solidaritate reușește să supraviețuiască și chiar să prospere într-un loc de neconceput pentru un european.
Tăria de caracter a acestor oameni mi-a insuflat puterea de a merge zeci de kilometri pe zi, înfruntând temperaturi de peste 40°, cu speranța că voi putea reda în imagini povestea cotidiană a acestei fărâme de umanitate.
Orizontul meu by Octavian Liviu Vasile 
…da, pare o “farima de umanitate” pentru ca desertul din jur pare covirsitor …surpriza a fost, si pentru mine, ca o anume credinta si impacare cu sine (intelepciune?) pot invinge conditii atit de aride ; discutind, aprofundind, am aflat ce e , pentru majoritatea , asa zisul fundamentalism : un decor
Ma descopar in cuvintele tale .. . E tare bine sa “cunosti” lumea fie si prin ochii si experienta celuilalt! Ma bucur ca te-am cunoscut!